În primul rand oamenii sunt diferiţi şi fiecare în parte simte ce este mai bine pentru el, ce îl reprezintă, ce are de dăruit celorlalţi, etc. Toţi cei care descoperă în ei o anumită sensibilitate, sau lumină sau bucurie işi aleg cate un domeniu de activitate prin care se pot exprima iar cei din jur pot participa sau se pot bucura de toate acele lucruri minunate. Şi aici nu vorbim doar de teatru, dans, muzică, pictură ci de toate ramurile artelor frumoase. Sunt şi caţiva care au lucrat în cele mai diverse domenii pornind de la tamplarie, construcţii, mecanică, calculatoare, dar sunt şi caţiva care şi-au dorit sa facă teatru de cand se ştiu. Şi în cele din urmă fiecare este un artist în felul său şi este liber să-si aleagă drumul.
Mai bine curat şi frumos decat "bogat" şi gol pe dinăuntru...
Alergăm, alergăm, fiecare aleargă după ce consideră a fi important sau necesar, după bani, după servicii, după funcţii, după oportunitaţi şi într-o bună zi ne oprim să privim în jur. Dar nu mai vedem ce este normal şi viu şi frumos ci vedem o lume deformată, haotică, derutată cu un ritm dement în care totul se transformă într-o maşinărie a industriei de consum. Doar că noi nu vrem asta. Noi vrem o viaţa normală. O viaţă în care să avem timp să vedem cerul, să ascultăm frunzele, să ne întalnim cu oamenii dragi, să glumim, să radem, să cantăm, să dansăm, să citim cate o poezie, să vedem cate un film, să avem o familie, să vedem ghioceii sau culorile toamnei... Credeţi că se poate? Eu sunt sigur că da...
Cu ce putem compara aplauzele de la sfarşitul spectacolului?
Nu prea putem să le comparam cu nimic. Dacă ai ales să faci teatru şi iţi pui tot sufletul în munca ta, la sfarşit de spectacol cand vezi publicul faţă-în-faţă, după ce aţi trăit împreună acea poveste şi ei aplaudă, unii zambind alţii cu lacrimi în ochi, parcă ai vrea să opreşti timpul şi clipa de bucurie să rămană veşnică. Este un sentiment pe care nu aş putea să îl descriu.
... Va urma ...
Odată cu trecerea timpului s-a dezvoltat şi zona artelor vizuale şi dacă în vechime existau trupe şi artisti angajaţi la curte sau la mai marii grupărilor sociale, astăzi avem în jurul nostru o mulţime de artisti independenţi din multe direcţii culturale, cu o pregătire excelentă şi foarte talentaţi, care nu sunt legaţi de vreun contract exclusivist şi care au ceva de spus celor din jur, care construiesc proiecte independente şi îşi desfăşoară activităţile artistice nu atat în zona comercială, cat mai curand în zona artei rafinate, cu grijă pentru calitatea şi educaţia pe care majoritatea oamenilor le rătăcesc printre grijile cotidiene. Şi pentru început am ales această variantă simplă de a-i promova, fiind accesibilă pentru foarte multă lume.